Cazul Bretan: paradoxul relației dintre valoare și promovare

Rezumat

Cu ocazia împlinirii a 50 de ani de la trecerea în neființă a muzicianului transilvănean Nicolae Bretan (1887-1968), cunoscut în perioada interbelică printr-o activitate complexă (interpret, regizor, dirijor, compozitor), considerăm că este necesară elaborarea unui studiu critic din mai multe perspective. Pornind de la comentariile dilematice existente în bibliografia de actualitate, propunem, pe de o parte, sistematizarea informațiilor legate de receptarea personalității sale în contextul
epocii în care a trăit și activat, iar pe de altă parte, conturarea premizelor care au generat apariția unor scrieri controversate, dar mai ales problematizarea efectelor
acestora asupra percepției stilistice deformate a muzicianului la nivel național și internațional. Considerăm că aceasta este una dintre modalitățile prin care fenomenul renașterii Bretan poate fi reevaluat obiectiv, apreciind existența și contribuțiile reale ale unui muzician minor, înzestrat cu talent, însă imposibil de a fi situat în aceeași direcție componistică ce includea modele naționale (George Enescu, Mihail Jora, Paul Constantinescu), comparabile cu cele din spațiul universal/european al primei jumătăți din secolul XX.