Teatrul liric verdian. Hermeneutica spectacolului și provocările contemporane

Rezumat

Angajarea spectatorului într-un dialog cu opera lui Giuseppe Verdi reprezintă un demers ce îl implică spiritual, cultural, moral. În acest univers al muzicii de operă se poate pătrunde prin mai multe porți. Calea largă a științei va păși prin portalul stilisticii, esteticii, filosofiei sau istoriei artei. Pe un alt drum se apropie profanul, motivat de dragostea pentru frumos. Opera Nabucco a  reprezentat primul pas în evoluția teatrului liric italian – de la melodramă la drama realistă –  caracterizată prin unitatea și forța concepției artistice, energia și simplitatea limbajului muzical. Simțul dramatic și afinitatea lui Verdi pentru realism l-au propulsat de-a lungul timpului în rolul de  compozitor-dramaturg, de numele acestuia fiind strâns legate titluri precum: Ernani, Luisa Miller, Macbeth, Otello, Falstaff. Cu toate acestea, putem remarca în ultimele decenii, lipsa ori prezența scăzută a unor titluri importante din rândul operelor verdiene în repertoriul  teatrelor lirice. Oare publicul contemporan mai poate recepta mesajul autentic al acestui compozitor? Pot interpreții actuali să îmbrace veșmântul unor personaje veridice și pot îndeplini cerințele compozitorului în ceea ce privește abordarea vocală? Misiunea  hermeneuticii – această știință interdisciplinară – este de a desluși, pe cât posibil, mecanismele interpretării unui fenomen social (așa cum a fost percepută în repetate rânduri opera lui Giuseppe Verdi) și reminiscențele acestuia în societatea contemporană.