Istorie – Cultură – Muzică în secolul 18 românesc

Rezumat

În ultimii ani am făcut câteva incursiuni în istoria societății, a culturii și a muzicii trăitorilor din spațiul carpato-dunărean, fără intenția și pretenția de a descuia
uși larg deschise înaintea mea de cercetători recunoscuți precum Lucian Boia, Theodor T. Burada, Gheorghe Ciobanu, Octavian Lazăr Cosma, Neagu Djuvara, Costin Moisil și mulți alții. Am făcut-o mai ales ca să-ncerc a mă desprinde de vechile șabloane patriotarde, de prejudecăți. Am constatat astfel că, în curgerea timpului, a evenimentelor, a faptelor, veacul al optsprezecelea european constituie o pagină despre care încă nu cunoșteam destule; am simțit totodată că reprezintă o etapă care (îmi) poate aduce un plus de înțelegere a următoarelor două sute de ani (secolele 19 și 20). M-am lăsat așadar în voia curiozității, începând prin a întreprinde un zbor de (re)cunoaștere a istoriei europene „pe deasupra” secolului 18. Am continuat, apropiindu-mă de configurația și dinamica socio-politică și culturală europeană din aceeași perioadă. În fine, am încercat să înțeleg – păstrând în același timp o perspectivă cuprinzătoare – fenomenul socio-cultural și muzical românesc al secolului 18, cu intenția de a-l integra în logica mersului istoric și în cea a coeziunilor teritoriale.