Melodiile vorbirii și „fixarea” prezentuluiîn eseuri de Leos Janacek și Milan Kundera

Rezumat

Îmi pun întrebarea: cel ce compune muzică poate fi denumit interpret? Nu al propriei creații, ci al sonorităților pe care le imaginează scriind. Când compozitorul preia (notează pe portativ sau înregistrează cu mijloace tehnice) sonorități din mediul înconjurător, pe care le folosește apoi în creațiile sale, este sau nu un interpret, în sens de tălmaci a ceea ce aude? Dacă ar fi să-i amintim doar pe Vivaldi și Haydn, sau mai aproape de noi, pe Messiaen și Stockhausen, compozitorii din toate timpurile au folosit, tălmăcit, interpretat în lucrările lor sunetele naturii. Asta face și cehul Leos Janacek, doar că, prin consemnarea unor sonorități ambientale, el mai are un scop, inexistent la ceilalți: fixarea timpului prezent. În muzică, ideea este revoluționară, drept urmare a atras atenția multor cercetători. Apanaj al muzicii, interpretarea îmbracă în literatură haina exegezei. Un mare gânditor contemporan, Milan Kundera, este autorul eseului Les testaments trahis (Testamente trădate), în care compară literatura cu muzica, având drept repere, printre alți scriitori, pe Hemingway și Kafka, cărora le alătură marii compozitori Stravinski și Janacek. Fascinat de concepția muzical-ontologică a conaționalului său, îi dedică acestuia partea a V-a a eseului, intitulată A la recherche du present perdu (În căutarea prezentului pierdut). Studiul prezintă felul în care Janacek fixează trecutul într-un eseu propriu, Smetanova dcera (Fiica lui Smetana), acolo unde folosește renumitele sale năpevky mluvy (melodii ale vorbirii). Rezultatul este uluitor: prin intermediul vocii fiicei, se aude parcă vocea tatălui, marele Bedrich Smetana, într-un crâmpei de viață reînviată peste timp. Kundera pune întrebări și formulează răspunsuri, interpretând, tălmăcind concepția lui Janacek. Lucrarea de față nu interpretează, ci aduce la cunoștința muzicienilor interesați aspecte care, deși aparțin unor renumiți intelectuali cehi, îmbogățesc și înfrumusețează spiritualitatea universală.