Manuscrisul 105 de la Biblioteca Ecumenică „Dumitru Stăniloae” a Mitropoliei Moldovei și Bucovinei din Iași – document reprezentativ al românirii „cântărilor” în Moldova

Rezumat

Manuscrisul 105 de la Biblioteca Ecumenică „Dumitru Stăniloae” este un Antologhion hrisantic amplu, de 236 file, redactat în limba română cu caractere chirilice de către copistul Hariton Vasiliu de la Mănăstirea Horaița (județul Neamț), între 1857-1879. Conținutul de cântări este cel specific colecției muzicale în care acest codex se încadrează, anume de la Slujba Vecerniei, Utreniei și al Sfintei Liturghii, aranjate însă în mod liber pe parcursul manuscrisului, motiv pentru care ordinea tipiconală nu a putut fi respectată. Sursele muzicale ale Ms. 105 sunt exclusiv colecții de repertoriu în limba română, în primul rând tipăriturile psaltice care circulau în perioada respectivă (în procent de aproximativ 50% din total). Acestea aparțin ctitorilor aplicării reformei hrisantice în Țările Române: Macarie Ieromonahul, Anton Pann, Nectarie Frimu, Dimitrie Suceveanu, personalități de renume care, prin opusurile lor, au contribuit în mod determinant, la înlocuirea cântării bisericești în limba greacă cu cea în „graiul patriei”. Cealaltă parte a cântărilor din Ms. 105 (50% din total) provin, însă, cel mai probabil, din surse manuscrise locale și, în majoritate, au autori care nu sunt precizați, aceștia rămânând în continuare necunoscuți.