Dissonance op. 34 nr. 13 de S. Rahmaninov- Analiză stilistico-interpretativă -

Rezumat

Analiza stilistico-interpretativă a liedului Dissonance op. 34 nr. 13 de S. Rahmaninov,
realizată prioritar din perspectivă pianistică, urmăreşte relevarea unor aspecte ce permit
ordonarea semnelor în jurul sensurilor-reper pe fondul cărora poate fi înţeles mesajul artistic
de profunzime al opusului. Coordonatele vizate - specific interpretative - dinamica, agogica,
timbralitatea, sonoritatea (forma sonoră în relaţie cu aceea scrisă) şi-au ordonat semnificaţiile
prin raportare la coerenţa cerută de exigenţele ansamblului cameral, cu legile sale proprii de
configurare. Inter-relaţia lor nuanţată stilistic pe fondul amintit face posibil echilibrul
arhitectonic integral.
Întrucât liedul Dissonance face parte din opusurile finale ale genului din creaţia
compozitorului, am considerat utile observaţii de natură sintetică acolo unde contextul a
permis inserţia lor, cu scopul de a crea mediul semantic necesar înţelegerii aspectelor
particulare. De asemenea, am realizat trimiteri la lucrări ce prezintă similitudini de scriitură
cu lucrarea lui Rahmaninov, în pofida zonelor stilistice diferite în care se situează opusurile
comparate. Astfel, specificitatea e sesizată mai uşor, prin contrast.
Un aspect important al studiului l-a reprezentat semnalarea non-coincidenţei dintre climax-ul lucrării şi punctul culminant - repere expresive principale pe baza cărora poate fi construită veridic interpretarea, întrucât exprimă ambitusul expresiv al opusului, dincolo de
indicaţii de suprafaţă.