Condiţionări situaţionale ale evaluării interpretării muzicale

Rezumat

Evaluarea interpretării vocale sau instrumentale solistice a muzicii culte reprezintă o
activitate complexă asupra careia acţionează o multitudine de factori psihologici ce îşi pun
amprenta în obţinerea unui anumit nivel artistic. Cei mai mulţi dintre aceştia sunt asociaţi
trăsăturilor individuale ale solistului, ei referindu-se mai ales la interacţiunea dintre
aptitudinile muzicale înnăscute şi efortul depus pentru dezvoltarea lor prin intermediul
antrenamentului muzical. Recent însă, literatura de specialitate a evidenţiat faptul că
aprecierea nivelului muzical al unui interpret este condiţionată şi de o serie de factori externi
precum: modul de măsurare a interpretării, formatul în care interpretarea este prezentată în
faţa evaluatorilor, experienţa muzicala a evaluatorilor, durata audierii interpretului, prezenţa
acompaniamentului, alegerea repertoriului şi cunoaşterea lui de către evaluatori, aspectul
vizual al interpreţilor. Studiul de faţă îşi propune o viziune sintetică asupra acestor factori.