Fibonacci perennis - De laW.A. Mozart la L. Bernstein

Rezumat

Este unanim acceptată ideea că un fir al Ariandei leaga monumentele Egiptului de templele şi s Renaşterii şi catedralele gotice, de pictura lui
Picasso şi arhitectura lui Le Corbusier, iar acest fir este de fapt o proporţie, Proporţia de aur.
Dacă aceasta are relevanţă şi în artele temporale, în muzică în speţă, este o problemă mai greu
de tranşat. Intuiţia spaţiului şi a timpului, deşi legate între ele, prezintă totuşi particularităţi de
netăgăduit. În acest studiu răspundem afirmativ la această dilemă, dar nu de pe poziţia
esteticianului, ci de pe cea a interpretului care, având privilegiul de a fi cel care ridică primul
dintre multele văluri ce ascund taina creaţiei încifrată în pagina partiturii, „jucând” misterul în
faţa publicului, are obligaţia de a înţelege, cât e posibil, şi pe cale raţională, în ce constau
dedesupturile subtile ale acesteia, în ce măsură au ele forţa să producă asupra ascultătorului
efectual imaginat de creator.
Mizând pe valoarea consacrată istoric a celor două lucrări puse în discuţie, aparţinând
unor reprezentanţi de seamă a două epoci diferite, W.A. Mozart şi L. Bernstein, şi pe
corectitudinea judecăţilor noastre, sperăm să fi contribuit, chiar şi în mică măsură la
consolidarea punctului de vedere pomenit mai sus.