Structuri sintactice şi timbrale în Simfonia II – „Aliaje”, de Anton Zeman

Rezumat

Simfonia a II-a – „Aliaje”, de Anton Zeman, concepută într-o singură parte, redă, prin
limbajul, tehnica de  compoziţie şi grafismul moderne utilizate, o ipostază a viziunii autorului asupra spiritualităţii româneşti. Lucrarea se naşte dintr-un proces de evoluţie transformaţională a zonelor cu efect global, cu manifestări diverse de densitate sonoră, de constituţie tehnică sau de natură timbrală. Mai multe personaje sonore de natură sintactică, dramaturgică sau timbrală dau glas Aliajelor într-un cadru simfonic complex.