Canti prophani de Sabin Pautza: joaca inocentă a copiilor ilustrată printr-un joc componistic elaborat

Rezumat

Creația compozitorului Sabin Pautza, de o diversitate stilistică rară în peisajul contemporan al muzicii românești, se remarcă prin efervescență și culoare, dublate de stăpânirea magistrală a tehnicilor de scriitură. Lucrarea la care facem referire în acest articol, Canti prophani, este o suită vocal-simfonică dedicată corului de copii. Suita cuprinde trei miniaturi contrastante (repede-lent-repede), ce sunt unitare din punct de vedere motivic: Maico, Maico..., Dalbe flori și Dimineața ziua bună, reprezentând o transpunere în limbajul muzical a principalelor trăsături ale
jocurilor copilăriei: repetitivitatea acțiunilor, ritmul, jocul de cuvinte. Din punct de vedere al limbajului, corului de copii îi este atribuită doar sonoritatea curată a modurilor diatonice, în timp ce ansamblul orchestral se suprapune prin structuri armonice și polifonice mult mai elaborate. Caracterul profan al versurilor, subliniat și în titlul suitei, mută accentul din zona religioasă în cea a purității sufletești și a bucuriei sincere, fiind potențată trăirea intensă a sărbătorii Crăciunului. Scurta introspecție analitică reliefează doar principalele maniere de tratare a materialului sonor, urmărind atât influențele arhaice, cât și tehnicile moderne de compoziție, precum și maniera în care acestea se contopesc. Adevăratul fir roșu ce dă unitate tuturor secțiunilor acestei creații, imaginea mamei, apare pretutindeni, fiind invocată de-a lungul desfășurării tuturor celor trei părți.