Aspecte idiomatice în creația de toccatea compozitorului Șerban Marcu

Rezumat

Cercetarea investighează reînvestirea toccatei – ca gen și scriitură în Baroc – în context stilistic contemporan, în creația compozitorului clujean Șerban Marcu, reprezentant al generației mature a școlii clujene de compoziție și discipol al maestrului Cornel Țăranu. Stilul său este caracterizat printr-o serie de constante, precum apetența pentru elementul programatic și orientarea spre forme și genuri emblematice ale tradiției culte, precum madrigalul, liedul, bagatela, variațiunile, suita, studiul, poemul simfonic, baletul, opera. Dintre acestea, toccata este reprezentată prin cinci lucrări, fie ca parte a unei minisuite (Free Preview, 2008), fie ca lucrare de sine stătătoare, pentru cele mai diverse componente instrumentale camerale: de la pian (Toccatina, 2017), respectiv orgă solo (Balkan Toccata, 2018), la combinații instrumentale camerale care conțin și pianul (tocCaTa brevissima, 2014, Toccata impaziente, 2018). Analiza pornește de la o serie de cuvinte-cheie care definesc toccata de-a lungul timpului în literatura de specialitate și le asociază pe acestea cu tehnici – neobaroce sau moderne – și conținuturi din cele cinci toccate ale autorului. Analiza este centrată pe evidențierea raportului tradiție-inovație, fiind defalcată pe parametri precum forma, limbajul, scriitura adaptată idiomatic, tehnicile componistice, precum și aspectul estetic, vizând ludicul, comicul, ironia, bizareria, caricatura, parafraza.