Cornel Țăranu – Simfonicele noului mileniu. Partea I – Lucrări orchestrale programatice

Rezumat

Studiul de față își propune să analizeze și să prezinte principalele aspecte ale creației simfonice a compozitorului C. Țăranu în secolul XXI. Cele 14 lucrări simfonice compuse din 2005 până în 2018 reprezintă o contribuție importantă la simfonismul contemporan. Datorită materialului extrem de extins am împărțit lucrarea în două, în prima parte prezentând lucrările simfonice de referențialitate istoric-culturală iar în partea a doua, lucrările concertante pentru saxofon și simfoniile propriu-zise. Diversității de teme alese îi corespunde o varietate tot atât de mare de mijloace de expresie în care detectăm permanențele unui limbaj complex postserial, „postenescian”, de sinteză a celor mai inovative procedee componistice ale secolului XX cu esențe ale muzicii străvechi românești sau universale. Concluziile includ o sinteză a strategiilor dramaturgiei muzicale cuprinzând elemente comune de limbaj ce configurează stilul unitar, unic și original al compozitorului C. Țăranu în cele șapte lucrări simfonice expuse.