Valentin Timaru – Concertul pentru vioară și orchestră. Proporția îmbinării principiilor formale în cadrul genului

Rezumat

Concertul pentru vioară și orchestră (1976) utilizează valențe estetice și stilistice des întâlnite în componistica lui Valentin Timaru: expresia muzical-folclorică românească, limbajul modal diatonic și cromatic, cromatismul liber, caracterul improvizatoric, articulații muzicale cu rol generator, gândirea și structurarea ciclică, preocuparea pentru forma muzicală, proporția și alternanța formelor utilizate în cadrul genului precum și alăturarea diferitelor principii formale în cadrul unei părți. Cele patru mișcări constitutive (Lamento, Melopee, Variațiuni și Epilog) sunt conectate prin interdependența tematică (părțile I și IV), abandonarea structurării formale clasicizante (forma de sonată) și legăturile attacca