Limbajul muzical enescian în Impresii din copilărie

Rezumat

Limbajul muzical al lui George Enescu (1881-1955) este presărat cu valențe simbolice care poartă amprenta culturii muzicale românești. De-a lungul unei jumătăți de secol (51 de ani), Enescu a scris lucrări muzicale inspirate din tradiția folclorică. Între Poema Română, scrisă când avea 16 ani (în 1897) și Concert ouverture on popular Romanian themes, când avea 67 de ani (în 1948), Enescu a mai compus două rapsodii, o sonata, un capriciu, o suită orchestrală și suita programatică Impresii din copilărie. Lucrarea Impresii din copilărie, compusă în 1940 pe când Enescu avea 59 de ani, constă într-o zugrăvire a zece scene din copilăria sa pe care le-a intitulat: Lăutarul, Bătrânul cerșetor, Pârâul din spetele grădinii, Pasărea din colivie și cucul din perete, Cântec de leagăn, Greierele, Luna care pătrunde pe geam, Vântul în horn, Furtuna în noaptea de afară și Răsărit de soare. În cele zece părții ale lucrării structura temporal-spațială relevă o gândire ciclică bazată pe o prezentare a imaginilor exterioare, urmate de cele interioare și de o revenire la exterior. Iar printr-o extrapolare a semnificațiilor, s-ar putea crea o analogie cu etapele vieții: copilărie, maturitate, bătrânețe. Prezentul articol tratează elemente ale limbajul muzical utilizat de George Enescu într-o manieră care dezvăluie influențele folclorului românesc dar într-o manieră re-creată care poartă amprenta personalității și originalității compozitorului.