Ciclurile didactice ale lui Antonin Reicha:între teorie și practică

Rezumat

Antonin Reicha (1770-1826) a fost un reputat compozitor, teoretician și profesor născut ceh, cu studii în Germania și naturalizat francez, care a compus numeroase lucrări muzicale în cele mai diverse genuri și a scris mai multe tratate privind diferite aspecte ale artei sunetelor. Un loc important în moștenirea artistică a lui Reicha revine ciclurilor didactice care reprezintă exemple de lucrări ce îmbină fericit scopurile instructive cu cele artistice, fiind elaborate ca un suport pentru activitatea didactică a compozitorului și totodată ca un supliment pentru scrierile sale teoretice. Autorul în repetate rânduri subliniază faptul că teoria trebuie să fie justificată prin practică şi că elevul trebuie să cunoască principiile de compoziție contemporane și nu doar regulile vechi după care se ghidau predecesorii. În prezentul articol sunt examinate ciclurile didactice ale lui Reicha printre care găsim culegeri de fugi, variațiuni, duete și trio-uri, dar și câteva culegeri de studii. Ținând cont de numărul impunător de lucrări denumite de Reicha Studii el pe bună dreptate poate fi considerat unul din părinții acestui gen în muzica franceză. Însă în cazul lui Reicha nu e vorba de studii ce au scopul doar de a cultiva virtuozitatea în sine, ci mai curând de niște exerciții complexe ce antrenează atât procesele „tehnologice” ale interpretării cât și cele „spirituale”. În opinia noastră figura acestui muzician, scrierile sale teoretice și lucrările componistice ilustrează elocvent relația dialectică între tradiție și inovație pe de o parte și relația complexă între teoria și practica muzicală pe de alta.