Tradiție și particularități în abordareateoriei muzicii psalticeîn România – secolul al XX-lea

Rezumat

Teoria muzicii bizantine a constituit o preocupare constantă în secolul al
XX-lea pentru psalți, profesori și muzicieni care și-au adus aportul la dezvoltarea
acestui domeniu și la editarea unui număr însemnat de cărți în limba română.
Lucrarea abordează aceste contribuții teoretice având câteva repere – concepția,
structura, conținutul, vocabularul, materialul ilustrativ și exemplele muzicale, extensia, aspectul grafic, relevanța acestora în epocă –, dar și din perspectiva
dezvoltării unei literaturi de specialitate, în limba română. Analiza acestor volume
evidențiază faptul că tot ceea ce s-a publicat în România în secolul al XX-lea, în
domeniul teoriei psaltice, se menține în matca tradiției bizantine, transmisă cu
fidelitate până în epoca modernă. Totodată, schimbările prin care a trecut societatea românească în a doua jumătate a secolului au influențat modul de abordare
noțiunilor teoretice, care au fost tratate prin prisma notației pe portativ și a teoriei
muzicale occidentale. Cu toate acestea, se poate constata că, pe parcursul secolului
al XX-lea, autori succesivi au reușit să edifice o terminologie de specialitate și să transmită conținutul noțional specific tradiției bizantine.