Interpretul și textul muzical - o relație controversată

Rezumat

Prezentul studiu pornește de la dezbaterile provocate de ideea fidelității interpretului față de intențiile compozitorului, în contextul muzicii culte de tip vest- european. În cercetarea muzicologică din ultimele trei decenii au apărut modificări semnificative în abordarea relației interpret-text muzical, pe care îmi propun să le comentez din perspectiva interpretului. Urmăresc să conturez câteva răspunsuri la întrebări pe care le ridică dezideratul redării fidele în actul interpretativ a intențiilor compozitorului:

- Este textul muzical o oglindă fidelă a operei concepute de compozitor? În ce măsură interpretul poate cunoaște intențiile compozitorului din lectura textului muzical?

- Care este gradul de libertate pe care interpretul și-l poate asuma în redarea textului muzical notat de compozitor? În ce măsură sunt compatibile cele două cerințe ale actului interpretativ - a respecta intențiile compozitorului și a fi creativ?

• În ce constă creativitatea interpretului și cum se manifestă ea?

Pornind de la premisa că analiza relației care există între creație și cercetare în interpretarea unei opere muzicale poate să ne furnizeze unele răspunsuri la aceste întrebări, îmi propun să demonstrez că:

• Interpretul poate fi un creator fără să atenteze la dreptul de proprietate intelectuală a compozitorului;
• Analiza textului muzical deschide un câmp larg interpretului, în care creativitatea sa se poate manifesta, cunoscând și respectând legile care guvernează alcătuirea operei interpretate.