Potențialul germinativ al aluziilor și citatelor muzicale.Studii de caz din creația unor compozitori români

Rezumat

Încă din cele mai vechi timpuri, muzica preexistentă a reprezentat un strat germinativ care a generat noi entități muzicale. Așa cum inspirat afirmă compozitorul Dan Dediu, „muzica naște muzică”. În cazul particular al utilizării unor aluzii sau citate muzicale, ansamblul de conotații asociate acestora are potențialul de a crea un
spațiu de interferență ce poate amplifica reverberațiile semantice ale noii lucrări. Uneori, amprentele muzicale din alte spații sau timpuri sunt așezate în vitrină, la
vedere. Alteori, sunt deliberat ascunse, transformate în energii subterane, asemenea unor rizomi nevăzuți ce hrănesc organismul muzical din interior. Studiile de caz
selectate din creația unor compozitori români  (Narațiune II de Anatol Vieru, muzica la filmul Osânda de Tiberiu Olah și Triplul Concert „Brahmsodia” de Dan Dediu) reprezintă câteva ipostaze ale acestui fascinant și fertil dialog dintre trecut și prezent. Din perspectiva relației cu muzica preexistentă, cele trei lucrări alese propun soluții diferite: Vieru utilizează o muzică foarte cunoscută, dar cu conotații extra-muzicale subtile, ce conduc la ideea unei forme de discretă dizidență, Olah integrează un colind arhicunoscut, dar, dat fiind contextul politico-ideologic, îl camuflează permanent, prin mijloace componistice moderne, iar Dediu își construiește propria muzică pornind de la fragmente din muzica lui Brahms, punând astfel în evidență organicitatea creației compozitorului german.