Opereta Lăsați-mă să cânt! de Gherase Dendrino: între etic, estetic și politic

Rezumat

În plină epocă postbelică, marcată de instalarea totalitarismului comunist, compozitorul Gherase Dendrino scrie opereta Lăsați-mă să cânt!, pentru a marca centenarul nașterii compozitorului Ciprian Porumbescu – autorul emblematicei Balade și al primei operete românești a cărei partitură se păstrează integral, Crai Nou.
Marcând un alt centenar, cel al Marii Uniri, Opera Națională Română din Cluj-Napoca a readus în actualitate sonoră această partitură, al cărei libret îl are în centru chiar pe compozitorul Ciprian Porumbescu, în zilele pregătirii premierei operetei sale, Crai Nou. Lucrarea de față se concentrează pe evidențierea a trei planuri distincte pe care această creație le dezvăluie: cel al valorilor etice, întruchipate în libret de profilul moral al personajului principal – prototip al muzicianului cult cu rădăcini adânc înfipte în folclorul național, care, cu ajutorul prietenilor săi și în pofida tuturor dificultăților, făurește un înalt fapt de cultură națională; cel estetic, reprezentat de veșmântul sonor pe care îl îmbracă în această operetă lumea orașului de provincie autohton al sfârșitului de secol XIX în opoziție cu cea a salonului vienez, și cel politic, referitor la subtextele libretului și la mesajul lucrării, care se schimbă în manieră caleidoscopică, în funcție de anii și conjuncturile socio-politice pe care aceasta le-a traversat. Analiza va investiga straturile de semnificație ce se decriptează din paginile libretului.