Jazz-ul și sonoritățile digitale în era postmodernă. Interferențe ale stilului Nu jazz în creația proprie

Abstract

Impactul tehnologiei asupra muzicii de jazz a fost profund, provocator și cu
reverberații multiple încă de la începuturile conturării genului. Combinarea calităților sonice ale jazz-ului cu cele specifice muzicii electronice impun activarea celor mai subtile ramificații ale imaginației, muzicienii abordând ideea din perspectiva experienței solide în sfera muzicii de jazz. La finalul anilor 1990, o nouă subcategorie este introdusă în zona stilurilor muzicale, cunoscută sub denumirea de Nu jazz, o combinație dintre muzica de jazz și elemente ale stilurilor de dans, în mod particular din funk și electronica, la care se adaugă improvizația liberă. Variantele de abordare sonoră sunt cuprinse între utilizarea completă a dispozitivelor electronice și instrumentația exclusiv live, între aceste situându-se combinațiile dintre instrumentele acustice și efectele electronice, elementul constant reprezentându-l frazarea și concepția armonică specifică muzicii de jazz. Studiul de față propune o argumentare din perspectiva unei creații proprii, Summit, a direcțiilor componistice trasate de mișcarea Third Stream într-un context stilistic eterogen, contemporan, ce înglobează atât elemente ale tradiției, cât și cele ale jazz-ului clasic și modern. Interferența stilului Nu jazz constituie o posibilă modalitate de a face relevantă compoziția de jazz în arealul publicului actual.